Guvernul Ponta IV, fugărit de Satana roșie

Dornic să scape de eticheta „comunist” – agățată sie însuși și PSD, pe nedrept, în opinia sa -, premierul, în mod paradoxal, pune pe liber, într-o zi „extrem de dificilă și de tristă”, trei tineri tehnocrați, adică exact pe acei miniștri care aminteau cel mai puțin de epitetul ce îl deranjează atât. „Pentru mine este o uriașă frustrare pentru că, deși aveam doar 17 ani în 1989, pe rețelele de socializare eu sunt comunist”, mărturisea dl Ponta, zilele trecute, adăugând că trebuie găsită o cale prin care PSD să se impună în conștiința publică drept un partid de stânga, necomunist, deloc apărător al corupților, cu un guvern neinfluențat de baronii locali. Îngrijorarea liderului pesedist este împărtășită de 18 parlamentari ai partidului, care, într-un manifest politic, îi cer să provoace o schimbare profundă în PSD, altfel acesta va fi izolat pe scena politică. „Credem că trebuie să înlăturăm odată pentru totdeauna etichetele de si . Vă chemăm sa susținem împreună formarea unui nou Guvern, condus de Victor Ponta, care să aibă în componența lui oameni din generația tânară, integri si profesioniști”, scriu cei optsprezece. Deși ei sunt în cuget și simțiri cu premierul, manifestul lor pare să fie ignorat.

Guvernul negociat în patru, zilele acestea, se formează pe criterii în primul rând politice, competența, eventual integritatea și vârsta intervenind în selecție abia după aceea. În consecință, spre deosebire de formula de până acum, unde erau cinci, Cabinetul Ponta IV mai are un singur ministru independent, specialist pe domeniul său – Bogdan Aurescu, la Externe -, restul portofoliilor fiind împărțite între PSD (10 ministere) și PLR, UNPR și PC, câte două. Nou, acest guvern este doar cu numele, fiindcă doar trei-patru dintre membrii săi sunt străini de administrație, ceilalți provenind din interiorul ei sau având tangență cu ea. Andrei Gerea, de exemplu, desemnat la Energie, a fost ministru al Economiei trei luni, până în februarie 2014, când PNL i-a retras sprijinul pentru nepotrivire de direcție cu partidul. Ulterior, i s-a alăturat lui Călin Popescu Tăriceanu, la fel procedând și doamna Graziela Gavrilescu, propusă la Mediu. Cu greu poate fi desprinsă înscăunarea lor de ideea de răsplată pentru participarea la fondarea PLR și pentru serviciile aduse dlor Tăriceanu și Ponta în campania electorală. Cei doi sunt mulțumiți ca, de altfel, și UNPR și PC, care par să fi obținut ce și-au dorit. Doar pesediștii bombăne în consiliul executiv și zic că ar trebui înlocuit și ministrul Apărării, Mircea Dușa, fiindcă nu știe engleză și e „cam comunist”.

Guvernul Ponta IV nu și-a propus însă să șteargă eticheta care, la cât de des este pomenită, ai zice că începe să-i obsedeze pe pesediști. El a fost conceput pentru a întări coeziunea majorități, pentru a-l relegitima pe Victor Ponta și a-i asigura o poziție de forță la congresul din martie. E o echipă cenușie, care nu va guverna nici mai bine și, să sperăm, nici mai rău, ca până acum. Discuțiile despre comunismul pitit în social-democrație au însă rostul lor: încearcă să profileze, la orizont, o schimbare de mentalitate, bruind, în același timp, „surprizele” pe care cuplul Dragnea-Ponta le pregătește, nu tocmai democratic, baronilor. Până la lepădarea de Satana roșie, prezentă în mentalitatea partidului-stat, aniversările faraonice, camionul cu pomeni și metodele perverse de propagandă, mai e mult.